Prea târziu, la Paris

Continuă lectura

Anunțuri

Tu cine esti ?¿

    O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.

    – Cine esti? a intrebat-o o Voce.
    – Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
    – Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
    – Sunt mama a patru copii.
    – Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
    – Sunt invatatoare.
    – Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci tine esti tu.

    Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: “Cine esti tu?”

    – Sunt crestina.
    – Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
    – Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.
    – Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.

    In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.
    Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic – caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare – caci asa deveniti conditionati; ci pur sii simplu sa fiti.

      Aprinde lumina !!!

      Ai zile în care viata a-ti surâde si totul capata culoarea roz. Altele în schimp prind culoarea gri, întunecate, de parca cineva a stins lumina.

      În acest caz amintesteti ca si cerul la fel ca viata noastra mai are câte odata nori, nu este întotdeauna senin. Întotdeauna ai momente incerte, iar preocuparea nu ne lasa sa traim viata în plenitudine. Este adevarat ca nu putem schimba lumea, dar putem face un efort sa ne schimbam pe noi si sa întelegem ca toti suntem capabili de a fi si de a radia lumina si armonie. Daca ne gândim bine cât de scurta este viata, ne convingem singuri ca este ora sa Aprindem lumina !!!!

        Materialism virtual.

        … si transforma-ma in vant pt a sopti in univers numele celui care se simte singur;
        … si transforma-ma intr-o mireasma placuta pt a inalta la cer bunatatea ce exista;
        … si transforma-ma in timp pt a opri ceasul in clipele minunate si fericite ale vietii;
        … si transforma-ma intr-un inger pt a pazi pasii celui ce isi asuma riscuri;
        … si transforma-ma intr-un vis pentru a deveni realitate in inima celui care nu renunta, ci crede pana la capat;
        … si transforma-ma intr-o stea pt a lumina in intuneric;
        … si transforma-ma in nori pt a revarsa ploaia iubirii peste cel care iubeste intai;
        … si transforma-ma intr-un curcubeu pt a duce speranta acolo unde nu a mai ramas nimic;
        … si transforma-ma in iubire pt a locui vesnic in inima ta!

        Legenda dragostei

        Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
        Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: „Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!” Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: „V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?” Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua…

        Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata… insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: „De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?” Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
        Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.

        Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!

        Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoar pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. „Un milion!” a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
        Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, ne putand decide unde sa se ascunda.

        Astfel i-a gasit pe toti, Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna – in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era
        totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
        Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU

        Drumul spre Meka…..

          Drumul spre fericire nu este drept. Exista curbe numite INSELARE . Semafoare numite PRIETENIE. Luminite de precautie numite FAMILIA. Multe si grele obstacole care trebuiesc invinse pentru a ajunge la final . Sa nu lipseasca roata de rezerva numita DECIZIA ,un motor potent numit IUBIRE ,o seguritate numit SUFLET , foarte mult combustibil numit RABDARE si mai presus de toate un sofer numit DUMNEZEU.