Castele de nisip

Castelele de nisip au rostul lor ca exerciţiu al visului şi al speranţei! Singurii care le putem strivi suntem chiar noi înşine! Trebuie sa avem grija despre ce visăm şi despre ce frângem!

Reclame

Tu cine esti ?¿

    O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.

    – Cine esti? a intrebat-o o Voce.
    – Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
    – Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
    – Sunt mama a patru copii.
    – Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
    – Sunt invatatoare.
    – Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci tine esti tu.

    Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: “Cine esti tu?”

    – Sunt crestina.
    – Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
    – Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.
    – Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.

    In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.
    Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic – caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare – caci asa deveniti conditionati; ci pur sii simplu sa fiti.

      Aprinde lumina !!!

      Ai zile în care viata a-ti surâde si totul capata culoarea roz. Altele în schimp prind culoarea gri, întunecate, de parca cineva a stins lumina.

      În acest caz amintesteti ca si cerul la fel ca viata noastra mai are câte odata nori, nu este întotdeauna senin. Întotdeauna ai momente incerte, iar preocuparea nu ne lasa sa traim viata în plenitudine. Este adevarat ca nu putem schimba lumea, dar putem face un efort sa ne schimbam pe noi si sa întelegem ca toti suntem capabili de a fi si de a radia lumina si armonie. Daca ne gândim bine cât de scurta este viata, ne convingem singuri ca este ora sa Aprindem lumina !!!!

        O lume guvernata de femei !(III)

        „Civilizatia a facut din om un maniac al informatiilor dar l-a silit sa piarda legatura cu sine. Ma tem ca nu e nevoie sa-l citesti pe Spengler pentru a afla ca decadenta Occidentului se ascunde unde nu te gandesti sa o cauti. Performantele progesului tehnic, stiintific si economic, camufleaza pagubele pe care le-as numi sufletesti. Asta m-a determinat sa afirm in Jurnalul american din Aventuri solitare ca intr-o catedrala gotica din Evul Mediu ai o ameteala metafizica, pe cand intr-un zgarie-nori ai doar o ameteala fizica”
        Octavian Paler.

          Gradina sufletului

          Sunt oameni care stapanesc pe deplin arta de a cultiva flori in gradina lor , lalele zambitoare sau trandafiri sclipitori…In gradina sufletului se pot cultiva si alte flori , cum ar fi speranta , iubirea si optimismul. Florile din gradina ta iti lumineaza viata .Cultiva flori , cultiva speranta si optimism . Vei vedea cum sufletul tau se transforma intr-un izvor peren si straluceste ca o nostalgie de primavara .

          Lecţia de zbor

            Mai întâi îţi strângi umerii,
            mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
            închizi ochii
            refuzi auzul.
            Îţi spui în sine:
            acum voi zbura.
            Apoi zici:
            Zbor
            Şi acesta e zborul.

            Îţi strângi umerii
            cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
            Îţi închizi ochii
            cum închid norii câmpia.
            Te-nalţi pe vârful picioarelor
            cum se înalţă piramida pe nisip.
            Refuzi auzul,
            auzul unui singur secol,
            şi-apoi îţi spui în sinea ta:
            acum voi zbura
            de la naştere spre moarte.
            După aceea zici:
            Zbor
            Şi acesta e timpul.

            Îţi strângi râurile
            cum strângi umerii
            te înalţi pe behăitul caprelor
            Zici: Nevermore.
            Şi apoi:
            fâlf
            dai din aripile altcuiva;
            şi apoi
            eşti el,
            iar el
            este pururi altcineva.

              poezie de Nichita Stănescu

              Inceput de sfarsit ….

              Am o gramada de trandafiri in spatele sufletului si chiar ador cât de unici arată trecuţi.

              A început cu o frunză de pe trunchi, cândva în toamna vieţii lor. Se facuse frig afara şi vreme rea. Vânturi aprige şi şuierături printre dinţi ascuţiţi le clătinau frunzele, petalele şi trunchiul. A început cu o frunză. Aşa începe totul.

              Din verde sănătos, s-a făcut un galben. Un galben dureros. Paloarea a crescut şi a cuprins încet şi sigur frunză cu frunză, ram cu ram.

              Numai în vârf au mai rămas nişte petale de un roşu ţipător în cuprinsul alb şi îngheţat din jur. Înfruntă cu stoicism vremea de afară şi aşteapta cu răbdare primăvara…