Bocet pentru Tatiana (Adrian Paunescu)


    Se-aliniază ştirile atroce,
    Sub care omul bâjbâie înfrânt,
    Şi, Doamne, cum peste această voce
    Accepţi să pună un gropar pământ?

    Neverosimil se întâmplă toate
    Furtunile au rupt pe străzi copaci,
    În toate casele de sănătate
    Nu mai există loc, pentru săraci.

    Asfixiaţi de epoca mizeră,
    Ne amăgim că vom scăpa în cer,
    Dar moartea, zilnic, printre noi prosperă
    Şi taxe pentru ea ni se şi cer

    De-a-ndoaselea e rânduit destinul,
    E greu şi pe pământ, şi sub pământ
    Şi între noi ne măcinăm continuu
    Şi nimenea nu e de neînfrânt.

    De-un timp încoace, farsa ne îngână,
    În permanentă stare de război,
    Purtăm în palme propria ţărână
    Şi ne mirăm că seamănă cu noi

    Şi, Doamne, se acutizează rana
    Şi te-am ruga, ai grijă, dacă vrei,
    S-o ţii în preajma Ta pe Tatiana,
    Punând pământ de flori pe vocea ei.

    Pe-aici, e o dezordine cumplită,
    Mor tineri mulţi şi îi petrec bătrâni,
    E, poate, cea din urmă reuşită
    A Mioriţei scăpătând la stâni

    Şi totuşi ce delir de ştiri atroce,
    Furtunile au dărâmat păduri
    Şi merge în pământ această voce,
    De ce de ea nu vrei să te înduri?

    Învaţă însăşi ploaia să murmure
    Un cântec trist, dar moartea-i spune “Taci”,
    Copacii rătăcesc fără pădure,
    Pădurea moare fără de copaci.

      (07.08.2009 – Adrian Păunescu)

      Anunțuri

      Un gând despre „Bocet pentru Tatiana (Adrian Paunescu)

      Comentariile nu sunt permise.