EMIL CIORAN-Indreptar Patimas


” Pe semeni ii cunosc.Adesea mi-am citit in ochii lor absenti si goi nerostul soartei sau mi-am odihnit razvratiri in pauzele privirii lor.Ei vor,ei vor neancetat.Si cum nimic nu e de VRUT,pasii mei calcau in urmele lor ca-n spini,cararea mea serpuia prin noroiul dorintelor lor,inalbindu-le,printr-un nimb de nefolosinti,cautarea lor fara folos.

Ei nu stiu ca raiul si iadul sunt infloriri ale clipei,ale clipei insesi,ca nimic nu este peste taria extazului inutil.N-am intanlit in mersul lor muritor oprirea eterna pe arcurile clipitelor.

Vad un arbore,un zambet,un rasarit,o amintire.Nu sunt fara margini in fiece din ele?Ce mai astept peste acel definitiv vaz,peste incurabilul vaz al fulgerului temporal?

Oamenii sufar de viitor,se reped in viata,fug in timp,cauta.Si nimic nu ma doare mai mult decat ochii lor cautatori,zadarnici,dar lipsiti de zadarnicie.

Eu stiu ca totul e FINAL,ca exista doar o cli-pa,fiecare clipa,ca pomul vietii e rabufnirea de vesnicie,reversibila in actele fiintei.”

    bonsai

    Anunțuri