Mai credeti in dragoste?


Stau si ma gindesc ca toti oameni au o poveste de dragoste , mai mult sau mai putin reusita.  Dar , deasemenea mai cred ca toti am suferit din dragoste ,chiar daca nu toti am suferit cu aceeiasi intensitate. Dupa toata suferinta , dupa toate lacrimile ,dupa toata durerea si dupa toate loviturile, vreau sa va intreb un singur lucru : mai credeti in dragoste ?……pic_01811

Anunțuri

11 gânduri despre „Mai credeti in dragoste?

  1. Primăvară

    A cunoaşte. A iubi
    Înc-o dată, iar şi iară
    a cunoaşte-nseamnă iarnă
    a iubi e primăvară.

    A iubi – aceasta vine
    tare de departe-n mine.
    A iubi – aceasta vine
    tare de departe-n tine.

    A cunoaşte. A iubi.
    Care-i drumul? Ce te-ndeamnă?
    A cunoaşte – ce înseamnă?
    A iubi – de ce ţi-e teamă?
    printre flori şi-n mare iarbă?

    Printre flori şi-n mare iarbă,
    patimă fără păcate
    ne răstoarnă-n infinit,
    cu rumoare şi ardoare
    de albine re-ncarnate.

    Înc-odată, iar şi iară,
    a iubi e primavară.

    LUCIAN BLAGA

  2. Bine te-am găsit, Nico! Dap, eu mereu voi crede în dragoste. Oricât şi oricine se va încăpăţâna să mă contrazică, eu rămân la părerea mea. Există dragoste, multă. Doar ne e frică să iubim şi să ne lăsăm iubiţi..

  3. Dragostea ? Cred ca este un sentiment care-ti poate da fluturi in stomac , te poate face mai bun , iti poate aduce speranta in suflet . Este minunata . ……niciodata nu e tarziu sa traiesti iubirea…..si, tinand cont de toate deziluziile dinainte….o apreciezi mai mult…. E frumos sa ai primavara in suflet indiferent de vremuri si de vreme !Iubiti-va mult !!!

  4. Cred in dragoste superficiala sau lipsita de reciprocitate… dragoste sublima, reciproca, eterna … nu stim noi sa nutrim asa ceva 🙂 .

  5. Dragostea imatura spune ‘Te iubesc pentru ca am nevoie de tine’. Dragostea matura spune ‘Am nevoie de tine pentru ca te iubesc’. – Erich Fromm

  6. In contemplarile mele am ajuns si eu la o concluzie de genul asta.. si anume „te iubesc pentru ca am incredere in tine, nu invers” ceea ce nu este contrar opiniei lui Erich Fromm doar paralel consider eu. Si totusi cred ca nici dragostea matura nu este infailibila, primordiala, daruirea suprema… cred ca trebuie sa parasim, macar mental, societatea de suprafata in care traim, sa uitam putin de instinctele primar-senzuale si sa vedem profundul in sentimente, in jur si in noi mai ales… atunci poate vom reusii sa iubim cu adevarat.

  7. Foarte frumos şi foarte adevărat ceea ce afirmi Marylina , poate fii societatea de vină că oamenii sînt goliţi de sentimente ?….oare redevenim pe zi ce trece nişte animale care ascultă de instinctul primar ?…

  8. Suntem goliti de sentimente profunde sau/si sentimente pozitive, avem in schimb un arsenal de frustrari, de invidii, de obsesii, de pasiuni nevrotice… toate astea sunt sentimente, sunt bune si ele intr-o oarecare masura, dau o picatura de realism vietii doar ca acum, in faza in care a ajuns omenirea, picatura asta de realism a devenit un fluviu care ne macina ca picatura chinezeasca… si noi asteptam neputinciosi.

    Da, re-evoluam din punct de vedere sexual, incepem sa scapam de , frustrari si inhibitii, cum au evoluat civilizatiile anterioare… dar regresam din punct de vedere spiritual si intelectual iar involutia asta nu e nici macar completa, lasam in urma resturi superficiale numite aparente.

  9. Sunt mulţi care se complac in stadiu asta , cred că trebuie doar sa primească făra a da nimic în schimb . Mai bine se năşteau pomi , să dea oxigen nu să-l consume =)))

  10. Buna comparatia :)) Asta imi aduce aminte de vorba „esti corp opac?” care a ajuns pana la urma „esti copac?” si a carei insemnatate era concentrata in „faci umbra pamantului degeaba”.

    Toti ne complacem la o adica… ne iubim prea mult pe sine si daca ne gandim putin nici pe noi insine nu stim sa ne iubim sau daca stim, nu stim cum sa interpretam iubirea de sine.

    Totusi cred ca trebuie sa invatam sa primim iubire, nici asta nu stim, dupa ce am invatat sa primim, trebuie sa invatam sa daruim… problema este ca in momentul in care primim si ne este aratat ca primim, nu mai suntem interesati sa dam…. 🙂

    Iti recomand articolul asta: http://noptilealbe.wordpress.com/2009/02/13/dragostea-ca-o-pereche-de-pantofi/

Comentariile nu sunt permise.