Aroma florilor care vestesc primavara te ameteste. Mirosul de azahar (flori de portocali )aduce de mana primavara , aroma dulce ,imbatatoare ,care nu se poate uita niciodata, inunda aerul de bucurie , de iubire , de liniste ….cum spunea Neruda “Quiero hacer contigo lo que la Primavera hace a los cerezos”
Salcam japonez Planta cataratoare, puternica, foarte ramificata cu o crestere rapida si foarte longeviva. Ramurile sunt asemanatoare vitei de vie. Plantei ii trebuie spatiu pentru dezvoltare si punerea in valoare a florilor. Frunzele si florire sunt asemanatoare cu cele ale salcamului insa de dimensiuni mult mai mari. Florile apar din luna mai cand frunzele plantei sunt mici. Florile au culori de la alb, mov liliachiu, si roz, asemanatoare unor ciorchini imensi. Wisteria este o planta foarte decorativa putand fi un punct de atractie al gradinii atunci cand este inflorita.
Puente de las flores, traverseaza parcul Turia , podul este numit asa pentru ca niciodata nu lipsesc florile , de patru ori pe an se schimba in functie de anotimp sau de sarbatoare.
Domnita Primavara întotdeauna este vestita de gala, culorile sunt ceea ce fac diferenta. Sandalele ei sunt niste frunze imense, uneori decorate cu flori colorate. Este o doamna optimista, face glume pe seama durerilor lumii. Atunci când ploaia ameninta prezenta ei se ascunde între iasomie. Pamântul bolnav îl vindeca, semanând trandafiri, flori si dragoste… Doamna Primavara, este unica ce poate vedea bucuria fiintei mele, sosirea ei schimba perspectivele dupa o iarna in care toti o asteapta .Este singura care ai poate influenta pe oameni în a avea o mai buna experienta….
… si transforma-ma in vant pt a sopti in univers numele celui care se simte singur;
… si transforma-ma intr-o mireasma placuta pt a inalta la cer bunatatea ce exista;
… si transforma-ma in timp pt a opri ceasul in clipele minunate si fericite ale vietii;
… si transforma-ma intr-un inger pt a pazi pasii celui ce isi asuma riscuri;
… si transforma-ma intr-un vis pentru a deveni realitate in inima celui care nu renunta, ci crede pana la capat;
… si transforma-ma intr-o stea pt a lumina in intuneric;
… si transforma-ma in nori pt a revarsa ploaia iubirii peste cel care iubeste intai;
… si transforma-ma intr-un curcubeu pt a duce speranta acolo unde nu a mai ramas nimic;
… si transforma-ma in iubire pt a locui vesnic in inima ta!
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: “Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!” Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: “V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?” Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua…
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata… insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: “De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?” Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoar pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. “Un milion!” a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, ne putand decide unde sa se ascunda.
Astfel i-a gasit pe toti, Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna – in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era
totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU
Niciodata nu mi-ai spus ca visele pot muri… Niciodata nu mi-ai spus ca iluziile pot ucide… Mi-ai spus ca pot sa visez… Si am visat…
Dar intr-o zi mi-ai spus ca vrei sa pleci, ca nu mai ai nimic de spus… ca sufletul ti-e golit…
M-am gandit ca poate doresti altceva… este dreptul tau de a alege… eu nu-ti pot oferi decat iubirea mea si atat… sufletul meu este la picioarele tale…
Daca in adancul sufletului, inima ta a batut macar o clipa alaturi de inima mea, te rog acorda-mi acest ultim dans magnific, acest vals al iubirii mele pentru tine.
Vom fi doar noi doi in intreg universul, in marea sala de bal a vietii… petale de trandafiri vor ninge peste noi… iar pasii nostri, pe ritmul muzicii de unu-doi-trei, unu-doi-trei, vor pluti dintr-un capat in alatul al salii…
Cand dansul se va sfarsi usa vietii tale va fi deschisa pentru libertatea dorita… Eu am sa raman si am sa te astept in aceasta mare sala de bal a vietii, adunand petalele de trandafiri peste care pasii tai au trecut, … in speranta ca te vei intoarce…
Se spune ca, in timp, orice relatie se erodeaza. Se spune ca sentimentele fierbinti de la inceput se pierd. Se spune ca nu suntem monogami prin natura noastra si ca majoritatea cuplurile raman impreuna din inertie. Ce anume face ca o iubire sa dainuie pana la adanci batraneti? Sexul fierbinte lipsit de orice tabu? Lipsa certurilor? Lucrurile comune sau, dimpotriva, diferentele?
Oamenii ar trebui sa inceteze sa mai priveasca cuplul pe care il formeaza ca pe un lucru fix. Iubirea este mobila, prin aceasta intelegand ca orice relatie se afla intr-o permanenta evolutie. Fiecare om are propria sa istorie personala formata din valorile, tabieturile, esecurile care l-au modelat de-a lungul timpului, formandu-l asa cum este el. Iubirea nu presupune anihilarea diferentelor sau inexistenta certurilor. Un cuplu este dorinta de fuzionare, constructie si evolutie. Si asa se naste povestea.
E-adevarat ca fiecare om traieste in propria sa lume si ca niciodata nu putem vedea lumea comuna prin ochii celuilalt. Observam ca in zilele noastre ideea de cuplu a suferit schimbari majore. Luna de miere a devenit saptamana de miere, iar casatoria un act care survine dupa 5-8 ani de trait impreuna. Acesta nu este un lucru neaparat rau. Una din ingredientele cheie ce garanteaza longevitatea unui cuplu este cunoasterea partenerului. Ni se intampla de multe ori sa ne proiectam dorintele si fanteziile asupra unor persoane ne potrivite noua. Credem ca el sau ea este intr-un fel, asteptam sa fie intr-un anumit fel si putem avea surpriza ca, in timp, sa descoperim ca el sau ea nu este baiatul, respectiv fata viselor noastre. Cu totii ne investim partenerul la inceputul relatiei cu propriile noastre fantasme erotice. Unele cupluri ajung sa se desparta cand nepotrivirea este constientizata, altele incearca sa apeleze la schimbare. Se intampla ca unul dintre parteneri sa-si doreasca sa-l schimbe pe celalalt, ca pe o dovada a victoriei personale sau a iubirii.
Am nostalgia de a vedea în ochii mei.
Memoria mea merge intr-un trecut nu prea îndepărtat
şi pot vedea imagini inventate pe cer …
Cu sau fara tine pot trai, dar
Pot să simt cum corpul meu tanjeste dupa tine.
Pierduta în imensitatea nopti
Am mers pe contul meu propriu …
şi acum, ma simt mai mare.
Cu sau fara tine,sint eu,
şi asta nimeni nu poate schimba …
Cu foarfeca gradini sufletului meu
Am decupat personalitatea mea,
simturile mele , gindurile mele….
în rândul mulţimii intreagi
cu care am conectat firele mele
Beata la ritmul de un pop …
şi mă simt bine,
pentru că toti sintem diferiti….
si vantul ramane ceea ce este…
Cu sau fără tine
Pot să trăiesc …
*** *** *** *** *** *** *** *** *** *** *** ***
Cu sau fara tine,
Mă simt bine,
încerc a extrage esenta sublima
din fiecare moment, fiecare clipa …
Cu sau fără tine.
Este o parte din noi,
ce trebuie învăţata să plutească
atunci când ne-a lovit valul
esenţa noastră este, fără ego-ul,
cynism fără topping-uri,
fără ofense laşe
Viaţa fără frică …
Nu “dar” este de încredere,
Love Supreme
Este sentimentul de a fi viu!
Cu sau fără tine
Am revenit la dorinţa, aproape nostalgica,
singuratica
pentru că mă simt puternica şi vigurosa,
curajul de o eroină
de la tot ceea ce mă înconjoară …
deşi sint o imfima parte
a acestui univers mare,
doar a fi acolo şi de a respira.
Cu sau fara tine,
Pot să înţeleg limbajul de
eter al stelelor …
şi să înţeleag pe cei ce viseaza
cind soarele este
livrat la ei între cearsafurile
de rubin, diamant şi cupru
la lasarea seri…
Şi eu simt că nu am nevoie de tine,
cum nimeni nu are nevoie de mine
pentru că am de călătorit calea mea
prin filtre de matase trece totul in jurul meu,
experienţele mele au fost dure …
Şi ştiu unde ma conduc
pentru ca am transformat vântului
în aliat etern …
Cu sau fara tine, I can live …
Cu sau fara tine, eu pot trai .
Să înţelegi un suflet de femeie
Să ai curajul doctor să îi fi
Şi să mai crezi că ai găsit a vieţii cheie
Of,tinere cât de nebun mai trebuie să fi !
Aş vrea …şi Doamne ce-aş mai vrea să spun
În fiecare zi şi oră şi secundă,
Că nu o am decât pe Ea în gând,
Iar acest gând,tot sufletu-mi inundă.
Dar dragostea e oarbă şi câteodată surdă,
Tu strigi la ea şi tot îi faci cu mâna
Dar ea, nici nu vrea să te mai audă
Şi-ţi spune să mai laşi puţin minciuna.
Iau ziua de pe urmă şi ziua de început,
Iar între ele,acele zile când tu m-ai uitat
Şi-am să le dau, poate, cu împrumut
Acelui suflet, pe care totdeauna, l-am visat.
Şi n-am să te mai caut niciodată,
Voi vinde dragostea pe nişte mărunţiş
Şi voi rămâne cum am fost odată,
Uitându-mă la tine, când mai pot, pe furiş..
să poţi întinde o mână caldă unui om
chiar dacă cei mai buni prieteni te-au vândut,
să poţi ierta oricând
chiar dacă dezamăgirea ţi-a infierat puterea de-a o face,
şi toate astea pentru că …
alţii care au fost ieri şi nu mai sunt …
ar da o lume întreagă pentru un grăunte din ceea ce ai tu azi.
