Etichete
Castele de nisip
09 vineri Apr 2010
Posted in calatorii, dragoste, euferisme, gindurii nedeslusite, lectii de viata, plimbarea de duminica, sfaturi bune, urasc oameni pentru ca iubesc omenirea, viata
≈ Comentarii oprite
09 vineri Apr 2010
Posted in calatorii, dragoste, euferisme, gindurii nedeslusite, lectii de viata, plimbarea de duminica, sfaturi bune, urasc oameni pentru ca iubesc omenirea, viata
≈ Comentarii oprite
Etichete
07 miercuri Apr 2010
Etichete
arta, dragostea de viata, femei, fericire, frumusetea interioara, IUBIRE, o lume guvernata de femei, povesti, sfaturi bune
O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.
- Cine esti? a intrebat-o o Voce.
- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
- Sunt invatatoare.
- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci tine esti tu.
Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: “Cine esti tu?”
- Sunt crestina.
- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.
- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.
In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.
Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic – caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare – caci asa deveniti conditionati; ci pur sii simplu sa fiti.
13 sâmbătă Mar 2010
Posted in euferisme, gindurii nedeslusite, lectii de viata, sfaturi bune, Uncategorized
07 duminică Mar 2010
Posted in amuzante, euferisme, photoshop, poze amuzante, urasc oameni pentru ca iubesc omenirea
≈ Comentarii oprite
“Civilizatia a facut din om un maniac al informatiilor dar l-a silit sa piarda legatura cu sine. Ma tem ca nu e nevoie sa-l citesti pe Spengler pentru a afla ca decadenta Occidentului se ascunde unde nu te gandesti sa o cauti. Performantele progesului tehnic, stiintific si economic, camufleaza pagubele pe care le-as numi sufletesti. Asta m-a determinat sa afirm in Jurnalul american din Aventuri solitare ca intr-o catedrala gotica din Evul Mediu ai o ameteala metafizica, pe cand intr-un zgarie-nori ai doar o ameteala fizica”
Octavian Paler.
01 luni Mar 2010
Etichete
Sunt oameni care stapanesc pe deplin arta de a cultiva flori in gradina lor , lalele zambitoare sau trandafiri sclipitori…In gradina sufletului se pot cultiva si alte flori , cum ar fi speranta , iubirea si optimismul. Florile din gradina ta iti lumineaza viata .Cultiva flori , cultiva speranta si optimism . Vei vedea cum sufletul tau se transforma intr-un izvor peren si straluceste ca o nostalgie de primavara .
15 luni Feb 2010
Posted in euferisme, lectii de viata
≈ Comentarii oprite
Etichete
Mai întâi îţi strângi umerii,
mai apoi te înalţi pe vârful picioarelor,
închizi ochii
refuzi auzul.
Îţi spui în sine:
acum voi zbura.
Apoi zici:
Zbor
Şi acesta e zborul.
Îţi strângi umerii
cum se strâng râurile într-un singur fluviu.
Îţi închizi ochii
cum închid norii câmpia.
Te-nalţi pe vârful picioarelor
cum se înalţă piramida pe nisip.
Refuzi auzul,
auzul unui singur secol,
şi-apoi îţi spui în sinea ta:
acum voi zbura
de la naştere spre moarte.
După aceea zici:
Zbor
Şi acesta e timpul.
Îţi strângi râurile
cum strângi umerii
te înalţi pe behăitul caprelor
Zici: Nevermore.
Şi apoi:
fâlf
dai din aripile altcuiva;
şi apoi
eşti el,
iar el
este pururi altcineva.
13 sâmbătă Feb 2010
Posted in euferisme, trandafiri si spini, urasc oameni pentru ca iubesc omenirea
≈ Comentarii oprite
Am o gramada de trandafiri in spatele sufletului si chiar ador cât de unici arată trecuţi.
A început cu o frunză de pe trunchi, cândva în toamna vieţii lor. Se facuse frig afara şi vreme rea. Vânturi aprige şi şuierături printre dinţi ascuţiţi le clătinau frunzele, petalele şi trunchiul. A început cu o frunză. Aşa începe totul.
Din verde sănătos, s-a făcut un galben. Un galben dureros. Paloarea a crescut şi a cuprins încet şi sigur frunză cu frunză, ram cu ram.
Numai în vârf au mai rămas nişte petale de un roşu ţipător în cuprinsul alb şi îngheţat din jur. Înfruntă cu stoicism vremea de afară şi aşteapta cu răbdare primăvara…
05 vineri Feb 2010
Posted in amuzante, euferisme, Uncategorized
≈ Comentarii oprite
Etichete
*Daca crezi in vise..atunci vei dormi toata viata…
*Cunoasterea inseamna putere.
*Cinstea este cea mai buna politica.
*Nu tot ce straluceste este aur.
*Vorbitul este de argint,tacerea e de aur.
*Nu poti judeca o carte dupa copertile ei.
*Varietatea este insusi condimentul vietii, e ceea ce ii da gust.
*Faptele vorbesc mai tare decat cuvintele.
*Un muncitor prost da intotdeauna vina pe unelte.
*O pasare in mana face mai mult decat doua pasari din tufis.
*Nu vinde castraveti gradinarului.
*Ochii sunt poarta către suflet.
*Nu vede pădurea din cauza copacilor.
*Cum e faţa liniştită a izvorului curat, aşa-i viaţa celui care e cu Cerul împăcat.
*Munca iti da tot ce lenesul nu are.
*Daca tot ceea ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur iti par cuie.
*Un prieten face mai mult decat o punga de galbeni
*Iubirea vindeca si pe cel ce o da si pe cel ce o primeste.
*Opusul dragostei nu este ura ,ci apatia.
*Daca e bivol se prinde cu franghia, daca e om, se prinde cu vorba.
*O inima care iubeste este intotdeauna tanara.
*Economia este a doua avere a omului !
*Lacrimile de ceapa nu ating inima.
*Punctualitatea e politetea regilor.
*Niciodata sa nu stapanesti mai mult de sapte lucruri, altfel te vor stapani ele pe tine.
*Cel intelept iarta insultele la fel de usor cum ingratul uita binele care i s-a facut.
27 miercuri Ian 2010
Posted in euferisme, gindurii nedeslusite, IUBIRE, Uncategorized
≈ Comentarii oprite
… si transforma-ma in vant pt a sopti in univers numele celui care se simte singur;
… si transforma-ma intr-o mireasma placuta pt a inalta la cer bunatatea ce exista;
… si transforma-ma in timp pt a opri ceasul in clipele minunate si fericite ale vietii;
… si transforma-ma intr-un inger pt a pazi pasii celui ce isi asuma riscuri;
… si transforma-ma intr-un vis pentru a deveni realitate in inima celui care nu renunta, ci crede pana la capat;
… si transforma-ma intr-o stea pt a lumina in intuneric;
… si transforma-ma in nori pt a revarsa ploaia iubirii peste cel care iubeste intai;
… si transforma-ma intr-un curcubeu pt a duce speranta acolo unde nu a mai ramas nimic;
… si transforma-ma in iubire pt a locui vesnic in inima ta!
21 joi Ian 2010
Posted in dragoste, euferisme, gindurii nedeslusite, IUBIRE
≈ Comentarii oprite
Demult, undeva pe pamant s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus: “Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!” Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa se retina, a intrebat: “V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?” Nebunia a explicat ca-si va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit ii va lua locul si astfel jocul va continua…
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata… insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate; Adevarul a preferat sa nu se ascunda: “De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?” Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu-i apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere.
Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! in sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el! Miciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan. Neatentia… pur si simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoar pentru ca fusese atat de ocupata … pana cand a observat o tufa de trandafir, si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. “Un milion!” a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorul au fost vazuti facand vulcanul sa vibreze. intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu indoiala a fost si mai usor, caci aceasta sta cocotata pe un gard, ne putand decide unde sa se ascunda.
Astfel i-a gasit pe toti, Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecata, Minciuna – in spatele curcubeului (iarasi o minciuna… Era
totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca. Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti… Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa-i fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU